Eu nu snt un corp care are suflet, snt un suflet care are o parte vizibila, numita corp. In toate aceste zile, exact invers cum imi puteam imagina, sufletul acesta a fost mult mai prezent.. nu mi spunea nimic.. nu ma critica.. nu i era mila de mine: doar ma observa.
Azi mi am dat seama de ce se intampla aja: de multa vreme nu ma mai gandesc la ceva numit dragoste.. sau.. ma mint singurA?
"El" e obligat sa jtie ca marele scop al fiintei umane e sa inteleaga dragostea totala. Dragostea nu este in celalalt, este in noi insine.. noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul.. universul are sens doar cand avem cu cine sa ne impartajim emotiile.
...incepeam sa mi dau seama ca dupa atata autocontrol, presiunea, cutremurul, vulcanul sufletului meu dadeau semne ca vor sa explodeze, ori, din clipa in care s ar intampla una ca asta, n aj mai avea cum sa mi controlez sentimentele....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu